Comunităţile se prezintă

Home Iași Comunităţile se prezintă

În oraşul Iaşi îşi desfăşoară activitatea culturală mai multe minorităţi entice: comunitatea armeană, comunitatea grecească, comunitatea ucrainienilor, comunitatea ruşilor-lipoveni, comunitatea evreiască, comunitatea italienilor, comunitatea nemţilor, comunitatea romă şi comunitatea arabă.

Uniunea armenilor din România – Filiala Iaşi

Comunitatea armeană din Iaşi este o comunitate care îşi păstrează vii tradiţiile şi obiceiurile străvechi, fiind organizată juridic sub formă de ONG din anul 1990. Această comunitate este formată din 50 de familii armene, ce gravitează în jurul unui nucleu bine închegat. Tinerii armeni se bucura de susţinerea “seniorilor” iar prin activităţile culturale organizate periodic păstrează viu spiritual armenesc în comunitate. Calendarul cultural al Uniunii Armenilor din România – Filiala Iaşi este atent implementat de către comitetul director al organizaţiei, a cărui preşedinte este prof. univ dr. Agop Măricel. Anual sunt marcate cele mai importante sărbători din viaţa poporului armean, cum ar fi Crăciunul armenesc – 6 ianuarie, Ziua Limbii materne – 21 februarie, Comemorarea genocidului armean – 24 aprilie, Ziua Independenţei – 21 septembrie, Ziua Minorităţilor -18 decembrie. Personalităţile marcante contemporane ale comunităţii armene din România sunt scriitorul Varujan Vosganian şi cântăreţul Hary Tavitian. Vosganian este economist, om politic şi scriitor roman şi este şi preşedintele Uniunii Armenilor din România de la reînfiinţarea acesteia şi vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România din 2005. Harry Tavitian este una dintre personalităţile care au marcat evoluţia jazz-ului românesc, acesta fiind considerat de presă americană drept cel mai important jazz-man român contemporan.

Asociaţia Culturală “Dionysos”

În august 2005 a luat fiinţă Asociaţia Culturală “Dionysos”, organizaţie ce reprezintă interesele minorităţii ellene din România, inclusiv a celor din oraşul Iaşi. Asociaţia are ca scop propagarea şi menţinerea culturii şi tradiţiilor greceşti în arealul românesc, precum şi dezvoltarea relaţiilor bilaterale dintre cele două state. Conform recesământului Populaţiei din 2011, în Iaşi trăiesc 178 de greci, însă în prezent numărul lor aproape că s-a dublat. Indiferent de vârstă, cei aproximativ 300 de greci din Iaşi doresc să îşi păstreze identitatea etnică, implicându-se activ în toate evenimentele organizate de comunitatea elenă. În rândurile comunităţii se fac remarcaţi şi membrii filoelleni, susţinători şi iubitori ai ellenismului, care participă şi se implică în activităţile comunităţii greceşti din Iaşi. Asociaţia Culturală “Dionysos” este deschisă oricând colaborărilor şi proiectelor ce vizează domeniul social, educaţional şi cultural. În realizarea obiectivelor propuse, se bucură întotdeauna şi necondiţionat de sprijinul autorităţilor locale, precum şi de parteneriate cu instituţii din domeniul public, privat şi alte O.N.G.-uri. În cadrul Comunităţii Ellene din Iaşi, filială a Uniunii Ellene din România, de referinţă este ansamblul de dansuri populare şi tradiţionale greceşti, înfiinţat în anul 2002. În anul 2005 atât ansamblul de dansuri, cât şi o parte din membrii s-au retras din Comunitatea Ellenă, filială a Uniunii Elene din România şi au înfiinţat actuala Asociaţie Culturală “Dionysos”, care funcţionează ca şi Comunitate.

Comunitatea ucrainienilor din Iaşi

Uniunea Ucrainenilor din România – Filiala Iaşi este una din cele 13 filiale prezente pe teritoriul României. Filiala Iaşi s-a înfiinţat în decembrie 2007, cu 16 membri fondatori iar în prezent numărul lor a ajuns la 165 de membri şi simpatizanţi, de trei ori mai mult decât la recesământul din 2011 (51 ucrainieni). Scopul fundamental al Uniunii Ucrainenilor din România constă în apărarea drepturilor privind exprimarea şi promovarea identităţii etnice, lingvistice, culturale şi religioase a persoanelor aparţinând minorităţii ucrainene, renaşterea şi formarea unităţii şi conştiinţei naţionale, protejarea drepturilor individuale şi colective ale membrilor săi şi în întărirea raporturilor de colaborare româno-ucrainene. Uniunea Ucrainenilor din România este o organizaţie cu profil etnic, neguvernamentală şi nonprofit, o organizaţie reprezentativă parlamentară a comunităţii ucrainene şi face parte din Consiliul pentru Minorităţile Naţionale din România. Până acum, comunitatea a participat la toate evenimentele marcante din Iaşi, dar şi la evenimente organizate în Suceava, Tulcea, Maramureş, Timiş sau în Ucraina, la Cernăuţi şi Vinnita. La festivalul internaţional de dans organizat în Kavarna – Bulgaria, ansamblul comunităţii ucrainenilor din România a obţinut trofeul de popularitate.

Comunitatea rușilor lipoveni din Iași

Începuturile sălăşluirii ruşilor lipoveni în oraşul Iaşi nu sunt atestate în mod direct, însă este cunoscută prezenţa în Moldova a ruşilor lipoveni încă din prima jumătate a secolului XVIII. În anul 1805, domnitorul Alexandru Moruzi a amis un hrisov prin care garantează libertatea religioasă a ruşilor lipoveni trăitori pe pământ moldovenesc. Încă din începuturi, comunitatea era concentrată în jurul bisericii, situată pe atunci pe malul drept, în lunca mlăştinoasă a Bahluiului, mai jos de Curtea Domnească. Ocupaţiile tradiţionale erau grădinăritul, mici meşteşuguri dar exista şi o importantă breaslă de comercianţi. Zona de case în care era concentrată majoritatea ruşilor lipoveni din Iaşi a suferit modificări odată cu sistematizarea cursului Bahluiului şi, ulterior, a fost desfiinţată în urma lucrărilor de modernizare ale cartierului Podu Roş din anii 1970, locuitorii fiind strămutaţi în noile cvartale de blocuri. Actualmente, comunitatea este constituită majoritar din etnici proveniţi din satele şi oraşele Moldovei şi nu numai, atraşi de posibilităţile oferite de un mare centru economic şi universitar. Este o comunitate dinamică, numărând circa 800 de persoane, conştientă de valoarea şi importanţa tradiţiilor şi a moştenirii culturale şi lingvistice pe care o poartă. Copiii studiază majoritar limba maternă, rusa, ca disciplină şcolară şi sunt angrenaţi în diverse acţiuni educative şi culturale care promovează cunoaşterea limbii şi a culturii strămoşeşti. De asemenea, tinerii sunt implicaţi în viaţa comunităţii, membrii ansamblului de dansuri tradiţionale ”Raduga” fiind excelenţi ambasadori ai comunităţii ieşene, recunoscuţi şi apreciaţi pe toate scenele ţării.
Comunitatea evreilor din Iași
Primele aşezări evreieşti din Iaşi ar data între sfârşitul sec. al XV-lea şi mijlocul sec. al XVI-lea. Evreii s-au stabilit la Iaşi odată cu populaţia armenească, izvoarele istorice confirmând păstorirea evreilor din Iaşi timp de 40 de ani, începând cu anul 1578, de către rabinul spaniol Aroyo. Demografic, în anul 1821 Iaşul avea 4.654 de dajnici evrei, în anul 1859 erau 31.015 de persoane (47% din total), în anul 1889 existau 39.441 locuitori evrei, peste 50 % din populaţia oraşului Iaşi iar în anul 1910 numărul lor s-a redus la 35.000. Anul 1919 a fost de referinţă pentru comunitatea evreiască, aceasta fiind reorganizată după concepte moderne. Comunitatea Evreilor din România a fost recunoscută ca organism public de către Ministerul Cultelor în anul 1927. Conform datelor din anul 1939, existau în Iaşi 116 sinagogi, o grădiniţă, trei şcoli elementare pentru băieţi şi patru pentru fete, patru şcoli religioase (Torah Talmud), un yeshivah, o şcoală secundară, un spital general, unul pentru copii, două sanatorii pentru invalizi, un orfelinat şi o casă pentru cei în vârstă. Actualmente, în Iaşi mai exista doar 2 Sinagogi iar slujbele religioase se desfăşoară în sediul administrativ al comunităţii deoarece Sinagoga Mare se afla într-un amplu proces de renovare, urmând a fi finalizat până în anul 2016. Numărul de evrei este în prezent de 350 de persoane, majoritatea cu vârste peste 65 de ani.

Comunitatea evreilor din Iași

Primele aşezări evreieşti din Iaşi ar data între sfârşitul sec. al XV-lea şi mijlocul sec. al XVI-lea. Evreii s-au stabilit la Iaşi odată cu populaţia armenească, izvoarele istorice confirmând păstorirea evreilor din Iaşi timp de 40 de ani, începând cu anul 1578, de către rabinul spaniol Aroyo. Demografic, în anul 1821 Iaşul avea 4.654 de dajnici evrei, în anul 1859 erau 31.015 de persoane (47% din total), în anul 1889 existau  39.441 locuitori evrei, peste 50 % din populaţia oraşului Iaşi iar în anul 1910 numărul lor s-a redus la 35.000. Anul 1919 a fost de referinţă pentru comunitatea evreiască, aceasta fiind reorganizată după concepte moderne. Comunitatea Evreilor din România a fost recunoscută ca organism public de către Ministerul Cultelor în anul 1927. Conform datelor din anul 1939, existau în Iaşi 116 sinagogi, o grădiniţă, trei şcoli elementare pentru băieţi şi patru pentru fete, patru şcoli religioase (Torah Talmud), un yeshivah, o şcoală secundară, un spital general, unul pentru copii, două sanatorii pentru invalizi, un orfelinat şi o casă pentru cei în vârstă. Actualmente, în Iaşi mai exista doar 2 Sinagogi iar slujbele religioase se desfăşoară în sediul administrativ al comunităţii deoarece Sinagoga Mare se afla într-un  amplu proces de renovare, urmând a fi finalizat până în anul 2016. Numărul de evrei este în prezent de 350 de persoane, majoritatea cu vârste peste 65 de ani.

Comunitatea Elenă Iaşi

Comunitatea Elenă Iaşi s-a înfiinţat în anul 1990. Prezenţa elenă la Iaşi este cunoscută din prima jumătate a secolului al XVI-lea, când apar primii oameni de cultură legaţi de Curtea Domnească. În prezent comunitatea are un număr de 385 titulari şi 180 simpatizanţi. Cei care au pus bazele formării unei comunităţi elene la Iaşi sunt: Vlahidis Panaitis, Vlahidis Ioan, Vlahidis Panaitis Nikos, Rados Andreas si Terzudis Nikos. Primul preşedinte a fost ales Andreas Rados. Din 1992 preşedintă a comunităţii este d-na Marika Pieptu.

Comunitatea Elenă Iaşi s-a înfiinţat sub forma actuală de organizare având ca principal ţel continuarea tradiţiilor de ordin cultural şi istoric a etniei elene şi a spiritualitaţii acesteia, prin formarea tinerei generaţii de origine greacă în spiritul mândriei faţă de apartenenţa la un popor care a deschis de milenii orizontul culturii, şi al ştiinţei, al filosofiei , dăruindu-l întregii lumi şi care, la un moment dat, şi-a intersectat destinul istoric cu cel al României într-un mod decisiv şi ireversibil. Drumul istoriei a alăturat cele două popoare, iar interferenţele de ordin cultural, lingvistic, spiritual au făcut să strălucească de-a lungul timpului în ambele ţări, nume de rezonanţă, evenimente cruciale, locuri sfinţite de jertfa unor oameni care au avut idealuri comune. Pentru ca semnificaţiile lor să nu se piardă, sau să se golească de sens pentru contemporani este importantă rememorarea acestora, sub forme diverse de manifestare şi expresie care să emoţioneze, să intereseze şi să menţină treaz sentimentul identităţii naţionale şi a apartenenţei la valori imuabile de spiritualitate care să apropie pe cei care trăiesc astăzi în cele două ţări. Activităţile Comunităţii se subsumează acestui deziderat şi sunt concepute astfel încât să aibă un caracter formativ şi să sincronizeze afectiv şi social pe membrii ei cu cei care locuiesc în patria mamă.