Minorităţi etnice şi religioase în Iaşi, 1944-1989

În cadrul proiectului „Istoria minorităţilor – o abordare cultural artistică a diversităţii”, Primăria municipiului Iaşi şi Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” a organizat ultima conferinţă dintr-un proiect de şase conferinţe istorice susţinute de cercetători şi colaboratori ai Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Rezultatele acestui amplu demers ştiinţific urmează să fie publicate în luna octombrie, într-o monografie istorică a minorităţilor din Iaşi. Conferinţa „Minorităţi etnice şi religioase în Iaşi, 1944-1989” a fost susţinută de Dr. Dorin Dobrincu, de la Institutul de Istorie „A. D. Xenopol” din Iaşi şi a fost găzduită de Muzeul „Universităţii Al. I. Cuza”, din Iaşi.

poza proiect 1

Conferinţa a avut în vedere situaţia minorităţilor etnice şi religioase din oraşul Iaşi în intervalul 1944-1989. După cum se ştie, Iaşul a fost profund afectat de cel de-al Doilea Război Mondial. Sub raport demografic şi mai ales din perspectiva temei minorităţilor s-a înregistrat un număr foarte mare de morţi în rândurile evreilor, îndeosebi în pogromul din iunie 1941, fapt fără precedent în istoria oraşului. Pierderile de pe front şi evacuările masive din 1944 au dus la o diminuare suplimentară a populaţiei. Aflat în epicentrul apărării româno-germane, respectiv ţintă a eforturilor ofensive sovietice în primăvara-vara anului 1944, Iaşul a fost distrus în bună măsură ca urmare a luptelor purtate aici; probabil a fost cel mai afectat oraş din România în a doua conflagraţie mondială.

poza proiect 3

Schimbările politice, sociale, economice şi demografice au influenţat evoluţia oraşului după 1944. Iaşul s-a refăcut cu greu din punct de vedere edilitar, dar a cunoscut o dezvoltare economică certă în perioada postbelică, lentă în anii 1950, apoi accelerată în anii 1960-1980, în contextul politic, ideologic comunist în care România s-a aflat mai bine de patru decenii.

Drept consecinţă, din punct de vedere demografic s-a înregistrat o creştere considerabilă a populaţiei, cei mai mulţi locuitori venind din zonele rurale ale Moldovei centrale şi de nord. În acelaşi timp, oraşul a înregistrat emigrarea masivă şi rapidă a evreilor spre Palestina, apoi spre recent înfiinţatul stat Israel, mai ales la sfârşitul anilor 1940-începutul anilor 1950, respectiv în a doua jumătatea a anilor 1950 şi în anii 1960. Dacă în 1930 circa o treime dintre locuitori o reprezentau evreii, în ultima pătrime secolului XX aceştia nici nu mai erau reprezentaţi statistic. Era vorba aproape de stingerea unei comunităţi care fusese strâns legată de Iaşi, mai ales în modernitate. Războiul a dus practic la dispariţia micii comunităţi germane din oraş. Treptat aveau să dispară ori să devină insignifiante şi alte comunităţi etnice din Iaşi. S-a menţinut în schimb comunitatea etno-culturală a ruşilor lipoveni. Romii au fost o prezenţă în Iaşul acestei perioade, deşi autorităţile par să îi ignore multă vreme, interesul pentru unele subgrupuri crescând în anii 1970. Minorităţile religioase continuă să fie prezente în Iaşi şi chiar să se consolideze, în pofida piedicilor pe care regimul comunist le punea în calea convingerilor şi practicilor religioase. Comunitatea romano-catolică, cu o vechime care coincide cu cea a existenţei oraşului, se menţine. Unele comunităţi protestante (cunoscute la nivel general mai ales prin alăturarea prefixului neo-), apărute în perioada interbelică în Iaşi, cresc numeric. Este vorba despre confesiunile creştină după Evanghelie, baptistă, penticostală – toate acestea din mediul teologic evanghelic – şi adventistă. Atât romano-catolicii, cât şi protestanţii ieşeni erau în perioada 1944-1989 aproape exclusiv etnici români.

Chiar dacă mai ales la începuturile intervalului amintit la Iaşi s-au înregistrat anumite asperităţi în privinţa convieţuirii între comunităţile etnice semnificative, generate de istorie, de evenimente tragice recente, în linii generale a fost evidentă convieţuirea între majoritate şi minorităţi, desigur în cadrele fixate de regimul comunist. Nu este mai puţin adevărat că în ansamblu şi treptat, oraşul devine mai omogen din punct de vedere etnic. Regimul promova omogenitatea pe multiple planuri. Deşi considerabil diminuată şi fără vizibilitate, diversitatea etnică şi religioasă continuă să existe la Iaşi de-a lungul perioadei comuniste.

Conferinţa s-a încheiat cu un scurt moment de muzică clasică interpretat de profesori de la Şcoala Populară de Artă din Iaşi.

Proiectul „Istoria minorităţilor – o abordare cultural artistică a diversităţii”, iniţiat de Primăria municipiului Iaşi în colaborare cu Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” şi Fundaţia “Pro Roma” este finanţat printr-un Grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein şi Guvernul României, prin Mecanismul Financiar SEE 2009-2014, linia „Promovarea diversităţii în cultură şi artă în cadrul patrimoniului cultural”.

Nu exista comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *