Şcolile minorităţilor din Iaşi în perioada interbelică

afis conferinte istoria minoritatilor mai 2015

 

Joi, 28 mai 2015, orele 17.00, la Muzeul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, din Str. Titu Maiorescu nr. 12, va avea loc a patra expunere dintr-un proiect de şase conferinţe tematice, generic intitulate „Iaşi – oraş al diversităţii culturale”, cercetare realizată în cadrul proiectului “Istoria minorităţilor – o abordare cultural artistică a diversităţii”. Evenimentul va debuta cu conferinţa “Şcolile minorităţilor din Iaşi în perioada interbelică”, susţinută de Cătălin Botoşineanu, arhivist la Arhivele Naţionale ale României din Iaşi. Despre “Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, multiculturalism, educaţie, cunoaştere, toleranţă, va conferenţia ing. Paul Matei, directorul Centrul de Informare “Europe Direct”. Seara dedicată comunităţilor minoritare din Iaşi se va încheia cu un moment artistic tematic, susţinut de cvartetul “Stagioni”, de la Colegiul Naţional de Artă “Octav Băncilă” din Iaşi, condus de profesor îndrumător Ilie Gorovei. Evenimentul de astăzi este inclus în calendarul Festivalului Internaţional al Educaţiei Iaşi 2015.

 

Expunerea arhivistului Cătălin Botoşineanu porneşte de la faptul că învăţământul românesc interbelic era pus sub controlul statului, inclusiv cel particular. Astfel, ca urmare a „Legii asupra învăţământului particular”, din 22 decembrie 1925, s-a reglementat situaţia diferitelor şcoli particulare (ale confesiunilor, ale comunităţilor şi ale particularilor). Mai ales în Transilvania s-a manifestat o opoziţie puternică faţă de considerarea învăţămâtului confesional drept unul particular. Legea nu permitea, însă, funcţionarea de şcoli normale sau universităţi particulare. În afara grădiniţelor, limba de predare era în mod obligatoriu limba română, ca obiect de studiu acceptându-se limba minorităţii respective. Elevii care absolveau ciclul primar sau gimnazial în şcoli particulare sau care învăţau în particular, susţineau examenele de final de an în şcolile statului, de aceea cele mai multe dintre şcolile particulare funcţionau conform programei oficiale de învăţământ. Acestea nu puteau elibera diplome/certificate de absolvire. Era şi o situaţie specială în cazul celor care adoptau programa oficială şi, în urma unor inspecţii speciale, deveneau „etatizate”, putând funcţiona „cu drept de publicitate”, având dreptul să elibereze certificate avizate de Minister. În Iaşi, şcolile primare particulare erau, mai ales pentru famiile neînstărite ale minoritarilor, singura şansă de şcolarizare pentru copii acestora. În marea lor majoritate, erau şcoli confesionale (evreeşti, catolice, ortodoxe) sau şcoli ale unor societăţi de binefacere. Cele mai multe erau şcolile evreeşti.

Învăţământul întreţinut de către minoritari a avut mai degrabă un caracter asistenţial, ca de altfel în mai toate oraşele Moldovei. În ceea ce priveşte numărul liceelor particulare, acestea erau mai puţine decât cele ale statului, acoperind însă specializări de la cele teoretice la cele profesionale. Faţă de oraşele Transilvaniei, în Iaşi copii minoritarilor înstăriţi urmau liceele de stat sau îşi ţineau examenele la aceste licee. De altfel, la nivelul ciclului liceal, confesiunile şi minoritarii din Iaşi nu au avut interesul să întreţină aşezăminte şcolare particulare. Pentru perioada interbelică este dificil de estimat cu exactitate numărul liceelor şi, mai ales, a şcolilor primare particulare care au funcţionat în Iaşi. Situaţia este îngreunată, mai ales din cauza lipsei unui interes din partea autorităţilor şcolare (verificări, realizarea de statitistici), învăţământul primar particular fiind văzut ca apanajul comunităţilor confesionale sau minoritare. Partea de cercetare a acestui proiect este coordonată de Universitatea “Alexandru Ioan Cuza”, rezultatele acestui amplu demers ştiinţific urmând să fie publicate într-o monografie istorică a minorităţilor din Iaşi. Proiectul “Istoria minorităţilor – o abordare cultural artistică a diversităţii”, iniţiat de Municipiul Iaşi în colaborare cu Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” şi Fundaţia “Pro Roma” este finanţat printr-un Grant oferit de Norvegia, Islanda, Liechtenstein şi Guvernul României, prin Mecanismul Financiar SEE 2009-2014, linia „Promovarea diversităţii în cultură şi artă în cadrul patrimoniului cultural”.

Nu exista comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *